2. Tatal Nostru

Tatal nostru

Am vorbit saptamana trecuta despre rugaciune si am inceput sa dezbatem pe marginea acestui subiect uitandu-ne pentru inceput la ucenicii lui Isus care au venit la un moment dat la El si I-au adresat urmatoarea rugaminte: "Doamne, invata-ne cum sa ne rugam". Am vazut ca Isus Si-a inceput invatatura despre rugaciune, spunandu-ne cum sa NU ne rugam. El ne-a spus ca nu trebuie sa fim asemenea ipocritilor din vremea Lui, al caror scop unic in timp ce se rugau era sa fie vazuti de oameni, sau sa ofere un spectacol public de evlavie, care era de fapt o minciuna. Dimpotriva, Isus ne-a spus ca trebuie sa ne ducem in casele noastre, sa intram in camarutele noastre, sa inchidem usa si sa ne rugam lui Dumnezeu in ascuns, fara sa atragem atentia oamenilor, iar Dumnezeu ne va rasplati in mod public.
De asemenea, am mai vazut ca Isus ne-a avertizat, nu numai sa nu ne rugam ca ipocritii, ci si ca paganii. Noi nu trebuie sa ne rugam ca paganii, care se gandeau ca Il pot manipula pe Dumnezeu folosind o formula magica, sau recitari speciale, sau incantatii de cuvinte si fraze care se repeta la nesfarsit; acestea erau rugaciuni formale, recitate din memorie, care aveau scopul, asa cum am mai spus, de a-L manipula pe Dumnezeu. Exista tendinta in unii oameni de a crede ca Dumnezeu poate fi manevrat prin magie. In acea perioada a paganismului magia era la tot pasul; oamenii credeau in taramul magiei, credeau ca prin magie ii pot manevra pe zei si pot modifica mediul inconjurator; ei se foloseau de incantatii magice sau formule magice speciale.

Toate aceste lucruri ni se pot parea cu totul straine daca tinem cont de cultura sofisticata in care traim astazi. Haideti totusi sa ne gandim la urmatoarele aspecte. Intreg sistemul acesta de manipulare a mediului in care traim il gasim in miezul religiei New Age; el s-a infiltrat totodata foarte adanc in viata Bisericii si in mod particular in biserica evanghelica, unde am observat multe lucruri ce tin de magie. Uitati-va de exemplu la semnele de pe actibildurile lipite pe bara din spate a masinilor sau la panourile pe care sta scris cu litere mari "Imagineaza-ti ca poti pastra pacea in lume". Am vazut nu demult un actibild pe care scria "Imagineaza-ti ..." si apoi continua cu "whirled peas". Bineinteles ca era o gluma facuta pe seama simplei afirmatii care era in fata ochilor nostri: "Imagineaza-ti ca poti pastra pacea in lume".
Ce sta de fapt in spatele acestei afirmatii? Ce vrea sa ne transmita de fapt aceasta idee de a ne imagina ca putem pastra pacea in lume? Ideea care se desprinde de aici este ca, daca incepem sa ne concentram in gandirea noastra, vom emana cumva o anumita putere din miezul fiintei noastre si daca vom aduna destui oameni care sa-si focalizeze campurile de energie pe ce anume dorim sa se intample, lucrul acesta va implica de fapt o desfasurare a unui anumit fel de activitate psihocinetica cu ajutorul careia mintea va lua locul spiritului - asa a facut Uri Geller, care s-a concentrat asupra unei cozi de lingura si a facut-o sa se indoaie (a fost doar un truc, nimic mai mult; nu a fost nimic real). Ceea ce vreau sa spun insa, este ca tindem sa credem astfel de idei care circula printre noi, tindem sa credem ca putem apela la resursele din interiorul unei persoane si putem invoca acea putere care sa schimbe mediul in care traim. O astfel de "credinta" nu este o credinta religioasa in sensul biblic al cuvantului, ci este magie. Si nu conteaza cat de mult vei incerca sa o invelesti in expresii cu substrat religios, pentru ca ea tot magie va ramane. Trebuie sa fim foarte atenti cand este vorba de aceasta intruziune a gandirii New Age-ului in credinta crestina. Pentru ca Isus, inainte de a-i invata pe oameni cum anume trebuie sa se roage, i-a avertizat cu privire la aceste doua feluri de rugaciune necorespunzatoare. Modul ipocrit de a se ruga si modul pagan de a se ruga. Dumnezeu nu este slavit prin rugaciunea de tip pagan care incearca sa-L manipuleze folosindu-se de puterea magiei pentru a schimba un anumit context in care ne aflam.

Dupa ce in prima parte a scos in evidenta aceste avertizari, Isus Isi axeaza discursul pe o expunere pozitiva a ceea ce rugaciunea evlavioasa ar trebui sa contina, punand totodata accentul si pe cum anume ar trebui sa arate o astfel de rugaciune. Aceasta rugaciune a fost doar un exemplu pe care El l-a incredintat Bisericii, pana cand in cele din urma a devenit cunoscuta sub numele de rugaciunea Tatal nostru. Rugaciunea Tatal nostru este parte integranta din inchinarea crestinilor de pretutindeni. Majoritatea serviciilor crestine de inchinare de duminica dimineata includ la un anumit punct aceasta rugaciune.
Va rog sa nu ma intelegeti gresit! Si va rog sa nu ma sunati, nici sa nu-mi scrieti in legatura cu acest aspect. Nu, nu sunt impotriva rostirii rugaciunii Tatal nostru la serviciile de inchinare de duminica dimineata. Ceea ce vreau sa spun este ca trebuie sa fim cu bagare de seama chiar si atunci cand este vorba de rugaciunea Tatal nostru. Exista pericolul ca in momentul in care "recitam" aceasta rugaciune sa fim implicati, chiar intr-o recitare. Da, chiar intr-o recitare. Insasi rugaciunea Tatal nostru poate deveni o ocazie in care putem incalca povetile pe care ni le-a dat Isus cu privire la ce anume trebuie sa evitam atunci cand ne rugam. Ea poate deveni un exercitiu de memorie, la fel ca si in paganism, incarcat din plin cu lipsa de sens, repetari fara sfarsit si apatie. Asa va fi, daca noi doar vom spune rugaciunea. Uneori ma necajesc cand ii vad pe unii crestini adunati laolalta pentru o gustare si aud la un moment dat pe unul din ei spunand unei persoane din multime: "Johnny Smith, vrei sa spui tu rugaciunea inainte sa mancam?". In loc sa zica "condu-ne in rugaciune", el zice "spune rugaciunea". Lucrul acesta ne arata de fapt ca suntem pe cale sa o spunem, sa o recitam. Si tot ceea ce auzim apoi este acea recitare.

Asadar, ceea ce vreau sa spun este ca orice rugaciune poate deveni o ocazie pentru a face o repetare searbada, o repetare spusa din memorie, care nu vine cu adevarat din inima. As mai putea adauga la acesta inca o avertizare. Cand Isus a lasat Bisericii aceasta rugaciune, El nu a spus "Cand va rugati, sa va rugati aceasta rugaciune". Dati-mi voie sa repet. Isus n-a spus "Cand va rugati, sa va rugati aceasta rugaciune". Ceea ce a spus El de fapt ucenicilor a fost "Cand va rugati, sa va rugati asa". Apoi le-a dat acest exemplu de rugaciune evlavioasa. El le-a dat un model de rugaciune din care putem invata; este ceea ce noi numim principii transferabile. Am inceput acest studiu despre rugaciune, relatandu-va acea povestioara despre intalnirea pe care am avut-o cu profesorul de pian George Miladin, o figura proeminenta pe plan national, cel care aplica un sistem de studiu de tip corespondenta - ii scrii si primesti apoi propria lui metoda pentru a invata cum sa canti la pian. De fapt, tehnica lui George de a-si instrui studentii, este ceea ce el insusi a numit principii transferabile in domeniul muzicii. Astfel ca, daca inveti un anumit principiu - ca de exemplu cum sa folosesti o serie de cinci note muzicale - vei avea apoi o tehnica sau un principiu care nu se aplica doar la un singur cantec sau doar la un anumit gen de muzica, ci este transferabil. Vei putea sa folosesti acel principiu intr-o gama foarte larga de compozitii muzicale sau aranjamente muzicale. Ceea ce el face de fapt, este sa-ti dea un exemplu despre ceva ce poate fi folosit la un nivel mult mai inalt.
Exact acelasi lucru il face Isus aici, cand ne lasa rugaciunea Tatal nostru. El ne da principii transferabile. El ne arata cum sa ne rugam, ce fel de continut ar trebui sa includem in rugaciune si ce anume ar trebui sa implice aceasta rugaciune. El nu ne da aceasta rugaciune ca s-o repetam, nu ne da mandatul de a repeta la nesfarsit exact aceleasi cuvinte din rugaciunea Lui. As dori sa subliniez din nou pericolul de a reduce rugaciunea Tatal nostru la o simpla repetare searbada, fara sens, lipsita de ratiune. Dar sa trecem acum la celalalt aspect important pe care as dori sa-l subliniez.

Am spus adesea ca una din liturghiile mele favorite din viata Bisericii este ceremonia traditionala cu ocazia casatoriei. Cu totii ati auzit-o pe parcursul vietii de foarte multe ori, de fiecare data cand mergeati la o nunta. "Preaiubitilor, suntem adunati aici, astazi, in prezenta lui Dumnezeu si a acestor martori, ca sa-l unim pe acest barbat si pe aceasta femeie in sfanta legatura a casatoriei care a fost instituita de Dumnezeu si sfintita de Domnul nostru la sarbatoarea nuntii din Canaan." Si apoi continua mai departe ...
Este o ceremonie foarte scurta. Ea contine angajamente; contine juraminte; contine porunci; contine rugaciuni. Este unul din acele lucruri prin care ma imbogatesc spiritual; cu cat oficiez mai multe casatorii sau cu cat aud mai multe ceremonii de casatorie oficiate in Biserica, cu atat sunt mai binecuvantat de pe urma continutului frazelor exprimate cu ocazia acelei partasii, cu ocazia acelei inchinari. Aceasta inseamna ca, cu cat devin mai familiar cu limbajul, cu atat incep sa ma gandesc si sa meditez la el mai mult, sa analizez si sa aprofundez toti termenii pe care-i contine aceasta scurta ceremonie de casatorie. Cat belsug de bogatie are sa ne ofere sanctitatea acestei institutii, cate lucruri noi!!! Este minunata!!! Tot asa este si cu rugaciunea Tatal nostru. Ascultand-o de atatea si atatea ori, am cazut in pericolul de a nu mai vedea in ea nimic fascinant, ci doar o repetare searbada, fara sens. Sau discutand intruna pe marginea acestor cuvinte si a acestor principii, am ajuns sa ni le intiparim in minte si in constiinta prin repetarea lor. Repetarea, in sine insasi, nu este un lucru rau. Dimpotriva, este unul din cele mai importante aspecte ale invatarii. Trecem peste o anumita informatie din nou si din nou. De ce? Pentru ca persoanele care ajung sa stapaneasca un concept doar prin auzire, sunt foarte rare. Marii maestri ai pianului si ai violinei au ajuns sa stapaneasca seriile de note muzicale, cantand de nenumarate ori si apoi repetandu-le din nou si din nou.
Era odata un mare profesor de pian care il invata pe unul din studentii sai seriile de note muzicale. La un moment dat studentul s-a plictisit pana peste cap sa tot cante acele note muzicale, incat a zis: "Nu mai vreau sa cant seriile acestea de note muzicale. Vreau sa cant ca si Van Cliburn. Vreau sa cant ca un mare maestru de pian". Profesorul I-a zis studentului: "Stii, poate niciodata nu vei fi in stare sa canti la pian o melodie ca Van Cliburn. De fapt, dupa toate probabilitatile, nici n-ai fi capabil sa stapanesti macar jumatate din nivelul pe care-l are Van Ciburn. Exista insa un lucru pe care-l poti face! Studentul l-a intrebat: "Care-i acela?". Profesorul i-a raspuns: "Poti sa-ti canti propriile-ti serii de note muzicale". Apoi a continuat: "Poti sa le canti pe ale tale la fel de bine cum le canta el pe ale lui". Si sa nu crezi niciodata ca Van Cliburn a devenit Van Cliburn fara sa cante si sa exerseze aceleasi si aceleasi serii de note muzicale, pana cand acele tonuri au devenit a doua lui natura.
Acesta insa este un alt aspect important. Cand ne rugam o data si inca o data si inca o data rugaciunea Tatal nostru, ea incepe sa devina parte din mecanismul gandirii noastre, iar rezultatele nu intarzie sa apara. Ea incepe sa devina parte din sufletul nostru. Si ajunge sa fie ceva la care putem sa apelam atunci cand nu stim cum anume sa ne rugam. Intotdeauna putem sa ne rugam rugaciunea Tatal nostru.

O.K. Acum ca am terminat cu aceste avertizari, haideti sa aruncam o privire la aceasta rugaciune pe care Isus a lasat-o Bisericii ca un model de rugaciune suprem. Raspunzand la intrebarea "Doamne, invata-ne, cum sa ne rugam?", Isus a zis: "Cand va rugati, iata cum sa procedati. Cand va rugati, rugati-va asa". Apoi incepe cu aceste cuvinte: Tatal nostru care esti in ceruri.
Aceia dintre voi care ati fost in grupuri de crestini unde acestia se rugau des sau in grupuri de partasie din biserica in care oamenii se plimbau de jur imprejurul camerei si se rugau individual, poate ati remarcat deja cat de obisnuiti sunt crestinii sa-si inceapa rugaciunile cu termenul "Tata" sau "Tatal nostru" sau "Tatal nostru ceresc". Din nou si din nou majoritatea rugaciunilor personale, puternic exprimate emotional, incep cu una din formulele de adresare catre Dumnezeu ca si "Tata". Avem o tendinta sa luam acest titlu al lui Dumnezeu ca pe ceva care ni se cuvine. Ne este atat de familiar, suntem atat de obisnuiti cu el ca facand parte din viata noastra sau din serviciul divin, incat daca este ceva pe care-l putem spune fara sa ne gandim la rugaciunea Tatal nostru, atunci este chiar formula de adresare de inceput: "Tatal nostru"; si astfel pierdem din vedere cat de esentiala este aceasta expresie.
Un teolog german, un erudit specializat in studiul Noului Testament, a facut un studiu (intrebat fiind de cineva), iar rezultatele cercetarii sale au fost urmatoarele. A cautat prin scrierile Vechiului Testament si prin scrierile rabinice existente in sursele evreiesti timpurii si nu a putut gasi macar un singur exemplu de scriitor sau autor evreu care sa se fi adresat vreodata in rugaciune lui Dumnezeu cu termenul "Tata", pana in sec. al X-lea d.Hr. Nu a putut gasi nici macar o singura rugaciune evreiasca scrisa, care sa fi ramas intacta pe vreun document, decat la aproximativ o mie de ani dupa Hristos; aceasta include intr-adevar o adresare directa lui Dumnezeu ca "Tata". Bineinteles ca, gasise texte unde Dumnezeu era prezentat ca si "Tatal", dar niciodata sub forma unei adresari directe, personale. Aceasta adresare directa a intalnit-o de abia in sec. al X-lea. Partea extraordinara a cercetarii acestui teolog a fost urmatoarea: el a examinat rugaciunile lui Isus aflate in paginile Noului Testament si a descoperit ca fiecare rugaciune a Lui, cu exceptia uneia, incepe adresandu-se lui Dumnezeu cu "Tata". Dar care este importanta acestui fapt? Ei bine, el a afirmat ca importanta consta in faptul ca Isus, ca evreu si ca rabin, s-a delimitat El Insusi fata de traditie, indepartandu-se de ea. Si nu era doar o indepartare nesemnificativa ci una radicala. Era o indepartare care a intampinat o mare ostilitate din partea contemporanilor Sai. Cand Isus I s-a adresat lui Dumnezeu ca "Tata", contemporanii Sai - fariseii, de exemplu - au inceput sa-I zica "Cine te crezi tu, de indraznesti sa-I spui lui Dumnezeu 'Tata'? Esti doar un om!!! Ba mai mult, ei au inceput sa gandeasca si mai in profunzime, mult mai mult decat am fi facut noi doar uitandu-ne la aceste cuvinte si I-au zis: "Tu care esti doar un om, te consideri pe tine insuti ca fiind egal cu Dumnezeu?". Ei au inteles ca pentru a I se adresa lui Dumnezeu intr-un mod atat de familiar, pentru a arata un sens atat de profund al intimitatii dintre El si Tatal, El trebuie sa fie cineva foarte important. De fapt chiar era, era Fiul lui Dumnezeu, intr-un sens unic pe care doar El il intelegea.

Uitati-va cu atentie la ceea ce spune Isus: "Vreti sa invatati cum sa va rugati? Ei bine, cand va rugati sa spuneti Tatal nostru". El le spune de fapt: "Nu numai ca am permisiunea sa Ma adresez lui Dumnezeu cu termenul "Tata", ci va incredintez si voua chiar acum acest privilegiu".
Cred ca realizati, dragi prieteni, ca una dintre cele mai importante doctrine ale Noului Testament care scoate in evidenta rascumpararea noastra este doctrina adoptiei. Din perspectiva firii pamantesti suntem copii ai maniei. Dumnezeu nu este Tatal nostru natural, in termenii unei relatii intime, personale, de Tata-fiu. Dar noi am fost adoptati in familia lui Dumnezeu prin Hristos. Hristos este singurul nascut al Tatalui (monogenes), singurul Fiu al Tatalui, singurul care are dreptul pe acest pamant sa I se adreseze lui Dumnezeu cu Ava, adica Tata. In acel moment El Isi invita ucenicii sa I se alature pentru a incepe si ei sa foloseasca acea forma de adresare ... pentru a intra si ei intr-o relatie speciala cu Tatal.
Bineinteles ca nu numai Fiul ne da dreptul acesta si autoritatea de a ne adresa lui Dumnezeu cu "Tata", ci si Duhul Sfant, Cel care ne asista in viata noastra de rugaciune, Cel care ne ajuta, Cel care mijloceste pentru noi si ne da dreptul sa strigam "Ava! Tata!".
In concluzie, ideea principala este ca lucrul acesta nu trebuie luat ca pe ceva ce ni se cuvine si nu trebuie tratat cu usurinta. De fiecare data cand spunem rugaciunea Tatal nostru, de fiecare data cand ne deschidem buzele si spunem "Tatal nostru", ar trebui sa ne indreptam cu gandul la faptul ca am fost adoptati in familia lui Dumnezeu, am fost altoiti in Hristos si am fost plasati intr-o relatie intima, personala cu Dumnezeu, de tipul Tata-fiu, o relatie in care nu putem intra prin firea pamanteasca. Ea a fost castigata pentru noi prin ascultarea desavarsita a Fiului care a primit o mostenire ce I-a fost promisa inca de la intemeierea lumii, o mostenire pe care o imparte cu fratii si surorile Lui, care sunt in El. Si cand ne aducem aminte de toate aceste lucruri, ne rugam rugaciunea Tatal nostru.

Cuvinte de incheiere
Cunosc oameni care se lupta din greu pentru a putea sa I se adreseze lui Dumnezeu cu termenul "Tata". Am avut persoane care au venit la mine si mi-au zis: "Imi vine foarte greu sa rostesc acest cuvant pentru ca in experienta mea cu tatal meu pamantesc, am avut parte numai de cruzime si de vicii; era o persoana insensibila ... m-a violat." Am avut persoane care mi-au spus despre hartuire sexuala, si fel si fel de lucruri prin care unii tati abuzeaza sexual de copiii lor. Mi-aduc aminte ca mi-au zis: "Dupa o asemenea experienta cum as mai putea sa ma adresez lui Dumnezeu cu "Tata", caci pana si termenul in sine imi provoaca repulsie". Da, pot intelege prin ce au trecut si pot sa simt intr-o oarecare masura durerea care le-a fost provocata; tot ceea ce pot spune este urmatorul lucru: "Chiar si in durerea si in presiunea psihica care a venit o data cu acele experiente mizerabile la care ati fost supusi de catre tatii vostri pamantesti, chiar si atunci ati stiut si ati inteles ca durerea care va era provocata nu se putea compara cu nimic altceva. De ce? Pentru ca ea nu venea de la usa vecinului vostru, nici chiar de la unchiul vostru. Ci ea venea chiar de la tatal vostru. Chiar si firea va invatase ca ar fi trebuit sa primiti cu totul altceva da la tatal vostru pamantesc.
Insa acum, oricat de greu v-ar fi sa folositi cuvantul "tata" si oricat de dificil v-ar fi sa-l rostiti cu incredere atunci cand va adresati lui Dumnezeu, fara sa va ingroziti, incercati sa va concentrati atentia asupra cuvantului care vine dupa el: "nostru". Penru ca Tatal nostru nu este tatal tau. Tatal nostru nu este tatal care te-a violat si a abuzat in fel si chip de tine. Tatal nostru este Tatal ceresc. Este Tatal in care nu este nici o forma de necuratie, este Tatal care nu va abuza niciodata de tine.