Precum in cer asa si pe pamant
23 Au alergat si l-au scos de acolo, si el s-a infatisat in mijlocul poporului. Ii intrecea pe toti la inaltime, de la umar in sus.
24 Samuel a zis intregului popor: "Vedeti pe cel pe care l-a ales Domnul? Nu este nimeni in tot poporul care sa fie ca el." Si tot poporul a strigat: "Traiasca imparatul!"
25 Samuel a facut cunoscut poporului dreptul imparatiei si l-a scris intr-o carte, pe care a pus-o inaintea Domnului. Apoi a dat drumul intregului popor, trimitand pe fiecare acasa.
26 Si Saul s-a dus acasa in Ghibea, insotit de o parte din ostasi a caror inima o miscase Dumnezeu.
27 S-au gasit insa si oameni rai, care ziceau: "Ce ne poate ajuta acesta?" Si l-au dispretuit si nu... i-au adus nici un dar. Dar Saul s- a facut ca nu-i aude.
Aceasta este o consemnare a unui moment de tranzitie care a fost crucial pentru intreaga istorie a natiunii evreiesti. A fost momentul cand primul lor rege a fost ales ca sa domneasca peste ei. Si daca va amintiti istorisirea acestui eveniment dramatic, stiti ca inima lui Samuel era plina de ambivalenta datorita acestui eveniment, deoarece Dumnezeu era de fapt nemultumit din cauza ca poporul a cerut sa aiba un rege. Haideti sa ne uitam putin inapoi in istorie si sa citim din capitolul 8 din 1 Samuel, incepand cu versetul 4:
4 Toti batranii lui Israel s-au strans si au venit la Samuel la Rama.
5 Ei au zis: "Iata ca tu esti batran si copiii tai nu calca pe urmele tale; acum pune un imparat peste
noi sa ne judece, cum au toate neamurile."
Vedeti ce a dorit poporul? Ei au dorit sa fie la fel ca toti ceilalti. Dumnezeu pusese deoparte acest grup de oameni pentru Sine. El ii consacrase. El ii sfintise. El ii chemase sa fie diferiti. El le spusese: "Voi sa fiti sfinti asa cum si Eu sunt sfant. Si Eu voi fi Dumnezeul vostru, iar voi veti fi poporul Meu." El le daduse Legea Sa, in care spusese: "Sa nu aveti alti dumnezei in afara de Mine."
Asadar, am vazut deja, cand am analizat rugaciunea Tatal nostru, ca Isus ne spune in cea de-a doua petitie din cadrul rugaciunii, sa ne rugam pentru venirea Imparatiei lui Dumnezeu. Si am mentionat atunci ca, daca exista cu adevarat o tema care leaga laolalta Vechiul Testament si Noul Testament, atunci aceasta tema centrala este cea a domniei lui Dumnezeu. Si trebuie sa intelegem faptul ca, desi Noul Testament incepe cu vestea ca Imparatia lui Dumnezeu vine, in sensul ca ceva nou e pe cale sa aiba loc in istoria rascumpararii, totusi acest eveniment nu este atat de nou incat sa nu aiba legatura cu ceea ce a avut loc in trecut. Cel putin intr-un anume sens, Imparatia lui Dumnezeu a fost dintotdeauna prezenta. Imparatia lui Dumnezeu a fost stabilita inca din Gradina Eden. Dumnezeu nu a trebuit sa astepte era Noului Testament ca sa fie incoronat ca si Conducator suveran peste univers. Dumnezeu era deja rege peste Adam si Eva. Iar atunci cand a instituit natiunea evreilor la muntele Sinai, Legea pe care le-a dat-o era Legea care provenea de la Rege, de la Conducatorul suveran al cerului si al pamantului. Acum insa poporul dorea sa aiba un rege pamantesc. Ei doreau sa aiba un rege la fel ca toate celelalte tari. Dar oare ce parere a avut Dumnezeu despre acest lucru? Observam aici, in acest text, ca lui Samuel i-a displacut faptul ca ei au zis: "Da-ne un rege care sa ne judece... !" - versetul 6 al capitolului 8 din 1 Samuel. Si,
Domnul i-a zis lui Samuel: "Asculta glasul poporului in tot ce-ti va spune, caci nu pe tine te leapada..."
Interesant, nu-i asa? Dumnezeu a zis: "Samuel, pe tine te deranjeaza faptul ca ei vin la tine si-ti spun: ' Tu esti batran si fiii tai nu calca pe urmele tale, iar noi nu dorim o dinastie aici. Nu vrem sa-i urmam pe fiii tai corupti cu toate indeletnicirile lor. Noi dorim un rege!'." Si aparent, Samuel este iritat deoarece el simte ca prin aceasta cerere poporul il respinge pe el si lucrarea sa. Dumnezeu insa priveste situatia altfel. Dumnezeu a zis:
"...ei nu te leapada pe tine, ci pe Mine Ma leapada ca sa nu mai domnesc peste ei."
"Samuel, acesta este intelesul acestui eveniment. Ei nu Ma doresc pe Mine ca sa domnesc peste ei. Ei resping domnia Mea. Ei resping Imparatia Mea. Ei resping dreptul Meu de rege asupra lor."
Este interesant pentru mine sa observ ca revizuirea facuta textului depunerii Juramantului de credinta din Statele Unite, a venit nu mai tarziu de jumatatea secolului 20. Cand eram la scoala in clasa intai, a trebuit sa memorez Juramantul de credinta fata de drapel, deoarece in fiecare dimineata, la inceputul zilei, obisnuiam sa ne ridicam, sa stam langa banca, sa ne uitam inspre steagul care era atarnat in dreptul tablei, sa punem mana dreapta la inima si sa zicem: "Jur credinta fata de drapelul Statelor Unite ale Americii si fata de Republica pe care o reprezinta - o singura natiune, indivizibila, care promoveaza libertatea si dreptatea pentru toti" Asa trebuia sa rostesc Juramantul de credinta in fiecare zi.
Nu-mi mai aduc aminte exact cand anume l-au modificat. Poate eram in clasa a 5-a, a 6-a sau a 7-a cand l-au modificat. Au venit si ne-au anuntat urmatorul lucru: de acum inainte trebuie sa adaugam inca doua cuvinte la textul Juramantului de credinta. Stiu ca unii dintre voi va amintiti cate ceva despre acel moment, deoarece a trebuit sa treceti si voi prin aceasta schimbare. Cele doua cuvinte erau acestea: "sub [autoritatea lui] Dumnezeu". O singura natiune sub [autoritatea lui] Dumnezeu, indivizibila... O singura natiune sub [autoritatea lui] Dumnezeu. Aceasta schimbare avea loc la mijlocul secolului 20. Va puteti imagina ce proteste ar avea loc astazi daca aceasta modificare ar fi propusa in prezent? Pentru ca in ultimii 30 sau 40 de ani a avut loc o schimbare evidenta a opiniei publice, aceasta reactionand impotriva oricarei incercari a guvernului nostru de a fi intr-un fel sau altul sub autoritatea lui Dumnezeu.
Am citit in ziar astazi despre decizia Curtii Supreme de a nu primi in audiere un caz, care, dupa ce a incercat sa fie adus pe la toate curtile de apel ale sistemului juridic, a ajuns in cele din urma la Curtea Suprema de Justitie (cea mai inalta curte federala din Statele Unite, care are autoritate peste toate tribunalele din tara) - era vorba despre o fetita care, dupa ce a scris o compunere la ora de istorie despre Isus din Nazaret, a primit calificativul F.S (foarte slab), pentru ca nu era permis sa se scie despre Isus. Era totul in regula daca ar fi scris despre alti lideri religiosi sau despre alte religii ale lumii, insa legea, cel putin in aceasta comunitate, interzicea orice forma de exprimare a Numelui lui Isus in public.
Am obosit sa tot auzim ca America este de acord cu principiul separarii Bisericii de Stat. Ei bine, cred ca stiti faptul ca aceste cuvinte nu apar nicaieri in Declaratia de Independenta ( document in care este mentionata proclamarea celui de-al doilea Congres American Continental (4 iulie 1776), subliniind independenta coloniilor fata de Marea Britanie) sau in Constitutie (Legea care determina principiile politice fundamentale ale unui guvern). Ele au fost rostite de catre Thomas Jefferson cu o alta ocazie cand a mentionat acest concept. Dar chiar si asa conceptul acesta a insemnat ceva care era in armonie cu teologia istoricei Reforme si anume faptul ca Dumnezeu a randuit doua domenii, doua institutii cu responsabilitati vadit distincte si cu sfere diferite de influenta - Biserica si Statul. Si nu este responsabilitatea Bisericii de a fi Statul. Bisericii nu i-a fost data sabia. Tot astfel, nu tine de responsabilitatea Statului sa administreze sacramentele sau sa propovaduiasca evanghelia. El are un set diferit de responsabilitati. Noul Testament face clar faptul ca Dumnezeu a instituit atat Biserica cat si Statul. Si fiecare in parte isi are propriul set de responsabilitati.
Cu cativa ani in urma am fost rugat sa am un mesaj in cadrul unui mic dejun oferit cu ocazia instalarii in functie a guvernatorului Statului Florida. Cu acea ocazie am mentionat un lucru pe care multi oameni l-au considerat cam ciudat, ba chiar ostil de vreme ce ma adresasem insusi guvernatorului. Am spus: "Domnule guvernator, imi aduc aminte clar de ziua ordinarii mele, cand am fost pus deoparte in Biserica pentru slujba predicarii evangheliei si am fost ordinat ca si slujitor al Bisericii. Astazi este ziua ordinarii dumneavoastra. Astazi veti fi ordinat ca si slujitor, iar ordinarea dumneavoastra ultima nu vine de la oficiali si de la tribunalele Statului Florida, ci autorizarea de a fi guvernatorul acestui stat, care va imputerniceste sa conduceti, va este data de Dumnezeul Atotputernic, inaintea Caruia trebuie sa dati socoteala de slujba aceasta."
Ceea ce faceam de fapt era sa exprim nu numai ceea ce Noul Testament ne invata, ci si modul in care natiunea noastra a inteles lucrurile din punct de vedere istoric. Astazi insa, conceptul separarii Bisericii de Stat a ajuns sa fie inteles, in acceptiunea populara, ca fiind separarea Statului de Dumnezeu. Acum, chiar in Declaratia Suprema de Independenta, Statul este vazut ca fiind suveran, autonom, independent. Statul nu mai recunoaste domnia lui Dumnezeu peste el. Si in momentul in care se intampla asa ceva, preaiubitilor, trambita care anunta moartea acelei culturi si a acelei natiuni, se face deja auzita. Iar America, ca natiune, este moarta. Nu mai are nici un viitor in momentul in care isi declara independenta fata de Suveranul ei. Dumnezeu nu va ingadui nici unei institutii pamantesti, nici unei monarhii pamantesti si nici unei tiranii pamantesti sa-I uzurpeze pozitia de autoritate. El le poate ingadui pentru o vreme si in sensul acesta marturia istoriei este foarte clara: domnia oricarei tiranii este de scurta durata. Prin urmare, nu este nimic mai arogant ca un grup de oameni sau o persoana sa afirme inaintea lumii: "El nu va domni peste noi".
Tot ceea ce a urmat dupa ce a avut loc acest moment in istoria evreilor redata in Vechiul Testament, a fost o istorie a conflictelor, a dezastrelor repetate. Dupa ce regele a fost ales si astfel Saul a ajuns la tron, in primele zile ale monarhiei, el a domnit cu credinciosie, luandu-si angajamentul sa fie supus Legii lui Dumnezeu. Dar detinerea puterii l-a corupt si l-a dus la nebunie, astfel ca Dumnezeu a trebuit sa-l inlature de la tron si sa-l inlocuiasca cu David. Restul istoriei il cunoasteti. Stiti cum, dupa moartea lui David, fiii acestuia l-au urmat la tron si apoi, intr-o scurta perioada de timp, imparatia a fost divizata. Incepand cu acea zi, istoria regilor din nord si a regilor din sud este citita precum o colectie de personaje corupte. Toate aceste lucruri au fost prevestite de Dumnezeu prin profetul Samuel. Iata ce spune el in versetul 9 din 1 Samuel capitolul opt:
9 "Asculta-le glasul deci; dar instiinteaza-i si fa-le cunoscut dreptul imparatului care va domni
peste ei."
10 Samuel a spus toate cuvintele Domnului poporului care-i cerea un imparat.
11 El a zis: "Iata care va fi dreptul imparatului care va domni peste voi: el va lua pe fiii vostri, ii va pune la carele sale si intre calaretii lui, ca sa alerge inaintea carelor lui.
Primul lucru pe care regele e pe cale sa-l faca este sa va recruteze fiii in armata.
12 "Ii va pune capetenii peste o mie si capetenii peste cinzeci, si-i va intrebuinta la aratul pamanturilor lui, la seceratul bucatelor lui, la facerea armelor lui de razboi si a uneltelor carelor lui.
Va suna familiar lucrul acesta?
13 "Va lua pe fetele voastre sa le faca miresme, de mancare si paine.
14 Va lua cea mai buna parte din campiile voastre, din viile voastre, si din maslinii vostri si o va da
slujitorilor lui.
15 Va lua zeciuiala din rodul semintelor...
Ei s-au gandit ca va fi un lucru rau faptul ca li se va percepe zeciuiala.
15 Va lua zeciuiala din rodul semintelor si viilor voastre si o va da famenilor si slujitorilor lui.
16 Va lua pe robii si roabele voastre, cei mai buni boi si magari ai vostri, si-i va intrebuinta la lucrarile lui.
17 Va lua zeciuiala din oile voastre si voi insiva veti fi slugile lui.
18 Si atunci veti striga impotriva imparatului vostru pe care-l veti alege, dar Domnul nu va va asculta."
19 Poporul n-a vrut sa asculte glasul lui Samuel. "Nu! au zis ei, ci sa fie un imparat peste noi.
Stiti care este cuvantul care apare cel mai frecvent in avertizarea pe care Dumnezeu o da lui Israel? Este cuvantul "a lua". Regele va lua, va lua, va lua. Scriptura insa vorbeste despre Dumnezeu ca fiind un rege care daruieste, daruieste, daruieste. "Orice ni se da bun si orice dar desavarsit este de sus, pogorandu-se de la Tatal luminilor..." Problema este ca noi nu dorim un rege care daruieste. Absurditatea nebuniei umane este ca noi ne dorim un rege care sa ia de la noi, si astfel sa fim ca toti ceilalti. In decaderea noastra ni se pare ca orice altceva este mai bun, decat sa traim in Imparatia lui Dumnezeu, acolo unde Dumnezeu este Regele. Atat de adanci au fost sentimentele de antipatie fata de Imparatia lui Dumnezeu, incat argumentele care au fost folosite pentru a-L invinui pe Isus - care au devenit cele mai sustinute motive pe baza carora poporul a cerut ca El sa fie omorat - au fost tocmai acuzatiile potrivit carora El S-ar fi facut pe Sine Rege.
El nu s-a facut pe Sine Rege. Tatal L-a facut Rege. Si intr-adevar El era Regele. Dar asa cum Tatal a fost respins ca si Rege de catre Israel, tot asa si acum, cand Printul s-a nascut in contextul noului legamant, oamenii L-au respins. Ei L-au adus inaintea lui Pilat si si-au batut joc de titlul Lui de Rege, punandu-I pe cap o coroana de spini, imbracandu-L in batjocura in vesminte de rege, simuland ca se inchina inaintea Lui si dandu-L apoi pe mana autoritatilor Statului Roman. Atunci Pilat s-a uitat la Isus si L-a intrebat: "Esti Tu Rege?" Isus i-a raspuns: "Ai spus ca sunt Rege. Bine ai zis ca sunt Rege" Apoi Isus a zis, "Imparatia Mea nu este din lumea aceasta", a raspuns Isus. "Daca ar fi Imparatia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca sa nu fiu dat in mainile Iudeilor; dar acum, Imparatia Mea nu este de aici." "Atunci un Imparat tot esti!" I-a zis Pilat. "Da", a raspuns Isus. "Eu sunt Imparat. Eu pentru aceasta M-am nascut si am venit in lume, ca sa marturisesc despre adevar." Si care este acel adevar in favoarea caruia acest Rege, care a spus ca Imparatia Lui nu este din aceasta lume, depune marturie? El depune marturie fata de Imparatia lui Dumnezeu. Aceasta este o marturisire, este o marturie, este dovada loialitatii fata de adevaratul Rege. Cand Isus a zis: "Atunci cand va rugati, sa va rugati 'Vie Imparatia Ta'". El ne face partasi la propria-I misiune, la propriul Lui plan si anume acela ca domnia lui Dumnezeu va fi restaurata pe aceasta planeta intr-un mod care va oglindi si va reflecta insasi domnia imparateasca a lui Dumnezeu, existenta in ceruri. "Vie Imparatia Ta."
Ganduri de incheiere
Daca ar fi sa-I puneti lui Isus o singura intrebare, daca ati avea oportunitatea sa-I puneti o singura intrebare, care ar fi aceea? O asemenea ocazie au avut-o ucenicii. Bineinteles ca ei au avut multe oportunitati de a-I pune o multime de intrebari, insa a venit acel moment cand Isus, stand pe muntele Inaltarii, era pe punctul de a pleca... si avand aceasta ultima posibilitate de a-L mai intreba ceva, ucenicii s-au uitat la El si I-au zis: "Doamne, in vremea aceasta ai de gand sa asezi din nou Imparatia lui Israel?" Nu-i asa ca este interesant faptul ca ultima intrebare arzatoare pe care ucenicii I-au adresat-o lui Isus a fost una referitoare la Imparatia lui Dumnezeu? Ce le-a raspuns Isus? "De cate ori trebuie sa va spun ca nu ma intereseaza imparatiile?" Nu, nu le-a raspuns asa. Ci le-a zis ca ziua si ceasul acela sunt stiute de Tatal. Ca nu este treaba lor sa stie lucrurile acestea. El le-a zis: " Ci voi Imi veti fi martori in Ierusalim, in Iudeea, in Samaria si pana la marginile pamantului." John Calvin a citit versetul acesta si a zis urmatorul lucru: "Este responsabilitatea Bisericii, responsabilitatea principala a Bisericii de a depune marturie despre Imparatia lui Dumnezeu. Ea trebuie sa faca vizibila in lumea aceasta Imparatia invizibila a lui Dumnezeu." Nu prin structurile politice, nu prin puterea politica, nu cu ajutorul sabiei, ci prin a fi Biserica care traieste in ascultare fata de suveranitatea Regelui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu