7. Faca-se voia Ta

Faca-se voia Ta

Ne uitam la rugaciunea Tatal Nostru cu dorinta de a afla care sunt cererile pe care Isus le-a dat Bisericii ca model pe care sa-l urmam atunci cand, in rugaciunile noastre, formulam cereri. Ne aducem aminte ca prima cerere pe care Isus a oferit-o ca model pentru rugaciunile noastre a fost: "Sfinteasca-Se Numele Tau!". Prioritatea pentru Isus in ceea ce priveste rugaciunea a fost, inainte de toate, ca Numele lui Dumnezeu sa fie considerat drept sfant. A doua cerere, de care ne-am ocupat deja in doua discutii, este aceea in care Isus a spus ca trebuie sa ne rugam ca Imparatia lui Dumnezeu sa vina: "Vie imparatia Ta, precum a venit deja in cer, asa si pe pamant."

Cea de-a treia cerere este strans relationata la primele doua si, intr-un anume sens, decurge din acestea, asa cum am mentionat mai devreme. A treia cerere a rugaciunii Tatal Nostru este: "Faca-se voia Ta!". Este un lucru interesant ca Isus ne spune sa ne rugam ca voia lui Dumnezeu sa se faca, precum in cer, asa si pe pamant, deoarece ideea ca Isus ar fi sugerat un asemenea lucru sau i-ar fi dat Bisericii o asemenea porunca pare aproape o erezie. Oare nu stia Isus ca voia lui Dumnezeu este facuta deja? Oare nu intelegea Isus suveranitatea acestui Rege, suveranitate pentru care ne-a spus sa ne rugam?
Desi, in calitate de crestini, noi credem in eficacitatea voii suverane a lui Dumnezeu, daca este vreun concept scriptural cu privire la care exista confuzie in mintile noastre, atunci acest concept se focalizeaza pe aceasta idee, a voii lui Dumnezeu. Citim in Noul Testament, de exemplu, ca Dumnezeu nu doreste ca vreunul sa piara si cu toate acestea unii pier. Ne uitam la acest lucru si vedem ca el ridica tot felul de intrebari in mintile oamenilor. Atunci cand examinez textul respectiv le aduc aminte oamenilor ca in Noul Testament sunt cel putin doua cuvinte traduse prin termenul "voie". Sunt cuvintele grecesti thelema si boulema, care inseamna "voie". Mi-as dori ca lucrurile sa fie la fel de simple ca pana aici insa, din nefericire, fiecare dintre acesti termeni are diferite nuante de sens si, prin urmare, nu-ti poti da seama intotdeauna, imediat ce te uiti la un text din Noul Testament, ce vrea sa spuna exact prin voia lui Dumnezeu, deoarece exista sapte sau opt sensuri diferite ale cuvantului "voie", cu referire la Dumnezeu.

Voi prezenta cele mai familiare trei sensuri. Primul dintre ele este ceea ce numim voia suverana eficace a lui Dumnezeu. Atunci cand Biblia vorbeste despre voia lui Dumnezeu in acest sens, ea descrie acea voie prin care orice decreteaza Dumnezeu sa se implineasca se implineste prin porunca Sa suverana. Atunci cand Dumnezeu a dorit ca universul sa fie creat si a spus: "Sa fie lumina!", aceasta expresie a puterii si a voii Sale suverane a fost ascultata pe loc de catre elemente - lumina a aparut. Atunci cand Hristos a poruncit, prin voia Sa si prin autoritatea Sa, ca Lazar sa iasa din mormant si sa invie dintre cei morti, aceasta porunca a fost eficace. A fost ascultata pe loc si imediat. In felul acesta ne referim la voia suverana, decretiva si eficace a lui Dumnezeu, in felul in care o prezinta Biblia; acea voie care se implineste pur si simplu deoarece Dumnezeu a poruncit sa se implineasca.

Insa mai este un sens in care Biblia vorbeste despre voia lui Dumnezeu, sens care se refera la ceea ce am numi voia Sa normativa. Voia normativa, asa cum o sugereaza chiar termenul, se refera la Legea Lui, la poruncile Lui, la normele pe care El le emite pentru a reglementa comportamentul nostru. Voia lui Dumnezeu este sa nu ai alt Dumnezeu in afara de El. Voia lui Dumnezeu este sa-ti cinstesti tatal si mama. Voia lui Dumnezeu este sa-ti aduci aminte de Sabat si sa-l sfintesti. Aceasta este voia normativa a lui Dumnezeu. Acum, aceasta voie poate fi calcata si este calcata in fiecare zi. Noi, ca pacatosi, nu ne supunem voii lui Dumnezeu.

A treia cea mai frecventa referire la voia lui Dumnezeu are de-a face cu dispozitia sau inclinatia fundamentala a lui Dumnezeu inspre oameni. Are de-a face cu ceea ce Ii face Lui placere. Biblia ne invata, de exemplu, ca El nu-Si gaseste placere in moartea celor rai chiar daca, in voia Sa suverana, El hotaraste moartea pacatosilor. Nu se distreaza cu acest lucru, sa spunem asa.

Nu vreau sa mai zabovesc asupra acestui text pe care l-am mentionat ca exemplu: "Dumnezeu nu doreste ca vreunul dintre voi sa piara", insa este evident cum poate acest text sa fie interpretat in mod diferit atunci cand ii aplicam aceste nuante diferite. Daca ideea textului este aceea ca Dumnezeu nu doreste ca vreunul sa piara, in sensul voii Lui suverane eficace, atunci, in mod evident, nici unul nu va pieri. Daca ideea textului este aceea ca El nu doreste ca vreunul sa piara, in sensul voii Lui normative, aceasta ar insemna simplu ca Dumnezeu nu permite sau nu aproba ca vreunul sa piara. In cazul in care ei pier, atunci, pierind chiar, ei pacatuiesc. Or, cel de-al treilea sens este acela ca lui Dumnezeu nu-I face placere sau nu se simte bine stiind ca nu toti sunt mantuiti. Acum, acestea sunt sensuri destul de diferite intre ele.
Cred ca un lucru si mai complicat in intelegerea acestui text este termenul "vreunul". Parerea mea, ca o paranteza, este aceea ca "vreunul" este crucial. Cred ca in context, termenul "vreunul" se refera la cei alesi si la faptul ca Dumnezeu nu doreste, in sensul suveranitatii eficace, ca vreunul din poporul Sau ales sa piara si nici unul nu va pieri. Insa aceasta este o alta problema.
Vreau sa spun simplu, in treacat, ca acest intreg concept al voii lui Dumnezeu este central intelegerii noastre asupra vietii crestine si a Scripturilor. Importanta lui se observa in textul nostru, deoarece pe primele locuri din lista de prioritati ale rugaciunii Isus le spune celor din poporul Sau ca trebuie sa se roage Tatalui: "Faca-se voia Ta!". Cred ca este clar ca aici vrea sa spuna ca noi trebuie sa ne rugam ca voia normativa a lui Dumnezeu sa fie ascultata. Nu acesta este sensul in mod necesar - si am sa revin imediat asupra acestui lucru - insa, la o prima privire, sensul care pare cel mai plauzibil, la suprafata, este, simplu, acela ca Isus spune ca trebuie sa ne rugam ca poporul lui Dumnezeu sa fie ascultator.

Asa cum spuneam, nu acesta este sensul in mod necesar. Ar putea fi un fel de afirmatie redundanta, "faca-se voia Ta" in sensul de "faca-se voia Ta suverana", voie care in mod sigur se va face. Daca a existat vreodata o rugaciune despre care am stiut cu siguranta ca se va implini, aceasta ar fi fost de genul: "faca-se voia Ta", dat fiind, stim ca, in cele din urma, voia lui Dumnezeu se va face. Iar ceea ce ar fi spus simplu Isus ar fi putut fi ceva de genul: "Vreau sa va aduceti aminte, din nou, atunci cand sunteti pe genunchi inaintea lui Dumnezeu, cine este El, cine sunteti voi si a carui voie va prevala. Si cine este suveranul." Am auzit multi crestini practicanti spunandu-mi ca suveranitatea lui Dumnezeu este limitata de vointa libera a omului. Sper doar, si am increderea, ca acei oameni care au spus acest lucru nu au meditat indeajuns de profund la el. Deoarece se apropie in mod primejdios de blasfemie, daca nu chiar trece granita inspre aceasta, pentru ca il face pe om suveran. O mai potrivita abordare a problemei este de genul: "Da, avem vointa libera, insa vointa noastra libera este intotdeauna si in tot locul limitata de suveranitatea lui Dumnezeu." Deoarece, atunci cand apare un conflict, in ultima instanta, intre voia mea si voia Lui, care dintre acestea trebuie sa predomine? Cine este suveran? Nu voia mea, ci voia Lui este suverana.
Astfel, se poate ca Isus sa se fi gandit atunci sa ne reaminteasca cine este suveran. Si ca El isi cladeste rugaciunea Tatal Nostru pentru a putea face fata atacurilor pelagianismului si semi-pelagianismului (curente de gandire ce puneau accent pe bunatatea esentiala a naturii umane si pe libertatea vointei umane, n.tr.) si atacurilor unei perspective exaltate asupra vointei umane si pentru a le reaminti oamenilor cine este suveran, atunci cand sunt pe genunchi, si pentru ca ei sa recunoasca din toata inima ca Dumnezeu este suveran.

Insa nu cred ca acesta este sensul. Este posibil sa fie, insa eu nu cred lucrul acesta din urmatorul motiv. Pentru ca la aceasta expresie Isus adauga clarificarea ca voia Lui sa se faca pe pamant asa cum se face in cer. Acest lucru sugereaza, cel putin, ca exista o discrepanta intre implinirea oricarei voi a lui Dumnezeu despre care discutam aici pe pamant si implinirea acestei voi in cer. Acum, voia suverana a lui Dumnezeu nu numai ca este intotdeauna implinita in cer; ea este de asemenea intotdeauna implinita pe pamant. Prin urmare, de aceea eu nu cred ca aici se refera la voia suverana a lui Dumnezeu. Eu cred ca trebuie sa se refere la voia normativa a lui Dumnezeu deoarece voia normativa a lui Dumnezeu este intotdeauna ascultata de ingeri si de catre credinciosii glorificati din cer. In cer nu exista pacat. Nu exista conflict intre voia creaturilor ce sunt adunate in jurul prezentei lui Dumnezeu in cer si voia Lui sfanta. Deoarece toti cei ce sunt in cer au fost adusi intr-o conformitate completa fata de legea lui Dumnezeu. Iar ei se mandresc cu legea lui Dumnezeu.
Amintiti-va de prima intrebare din catehism: "Care este telul suprem al omului? Telul suprem al omului este acela de a-L glorifica pe Dumnezeu si a se bucura de El pentru eternitate." Atunci cand am invatat acest lucru, copil fiind, nu avea o prea mare logica pentru mine, insa am prins mesajul. Mi-am inchipuit ca a-L glorifica pe Dumnezeu insemna ca trebuia sa ascult de El. Ca a-L glorifica pe Dumnezeu insemna ca trebuia sa fiu baiat cuminte. Ca trebuia sa fac ceea ce Dumnezeu dorea sa fac, mai degraba decat ceea ce doream eu sa fac. Ceea ce m-a pus in incurcatura a fost faptul ca nu am putut vedea rezultatul promis. Nu am putut intelege cum ar fi putut rezulta vreo bucurie din ascultarea de Dumnezeu. Si dupa ani de studiu al teologiei inca ma mai confrunt cu acest lucru si tu deasemenea. Deoarece noi pacatuim, crezand ca vom gasi bucurie in acel pacat. Gasim placere. Asta este ceea ce face pacatul atat de atractiv - ca este atat de placut. Insa exista o diferenta intre placere si bucurie, o diferenta ca de la cer la pamant. Iar ceea ce dorea sa comunice invatatura catehismului era legatura care exista intre bucurie si glorificarea lui Dumnezeu. Astfel, scopul meu final, telul meu final, ratiunea existentei mele este sa-L glorific pe Dumnezeu. Exista si un premiu aici - acela ca ma pot bucura de El pentru eternitate.
Vreau sa afirm aici ca cei care sunt adunati in prezenta lui Dumnezeu in cer fac doua lucruri. Primul, Il glorifica pe Dumnezeu. Este interesant ca stadiul final al sfintirii noastre este descris in Noul Testament in limbajul glorificarii. Anume ca vom fi glorificati si ca noi, cei ce vom fi glorificati, vom fi glorificati intr-o stare in care vom glorifica. Cei glorificati sunt cei care-L glorifica pe Dumnezeu in cer. Si, impreuna cu acea glorificare a lui Dumnezeu, in cer exista o bucurie de nedescris, eterna si continua. Isus a spus: "Am venit ca bucuria voastra sa fie deplina." Unul dintre lucrurile pe care le iubesc vizavi de sarbatoarea Craciunului este acela ca unul dintre marile imnuri ale Bisericii, care este cantat uneori in timpul anului, in alte liturghii, ajunge in centrul atentiei in timpul Craciunului. Acest imn este Gloria in excelsis Deo sau Glorie lui Dumnezeu in locurile preainalte.
Isus spune ca voia lui Dumnezeu este facuta in cer. Nu este facuta aici. Oamenii nu cauta gloria lui Dumnezeu. Ei nu cauta Imparatia lui Dumnezeu, despre care Isus a spus ca trebuie s-o cautam mai intai, iar toate celelalte lucruri ni se vor da pe deasupra. Ei nu sfintesc Numele lui Dumnezeu. Probabil de aceea nu exista foarte multa bucurie astazi pe planeta noastra. Astfel, Isus spune: "cand va rugati sa spuneti: Faca-se voia Ta precum in cer, asa si pe pamant."

Uneori sunt intristat cand aud oameni, in zelul lor pentru rugaciune, in fervoarea lor, in eficacitatea lor, spunand, in acest zel, ca nu ar trebui niciodata sa ne rugam: "Daca este voia Ta." In felul acesta, spun ei, atasand aceste cuvinte, acesti termeni conditionali, la rugaciunile noastre, dam oarecum o dovada de necredinta. Astazi ni se spune ca, in indrazneala credintei, trebuie sa ne rugam specific, asteptand un raspuns pozitiv la acea rugaciune. Sa pretindem ca am cunoaste raspunsul la rugaciune inainte ca acesta sa se intrevada. Cred ca ar trebui sa fiu calm, linistit si sensibil in critica acestei pareri insa dati-mi voie sa spun, in treacat, iubitilor, ca aceasta parere este o nebunie. Nu pot sa ma gandesc la altceva mai strain de invatatura lui Hristos decat aceasta. Venim in prezenta lui Dumnezeu cu indrazneala, insa niciodata cu aroganta. Si da, putem fi specifici si sa asteptam raspuns vizavi de acele lucruri pe care Dumnezeu ni le-a promis in mod clar in Scriptura. Putem sa-L chemam pe Isus ca Mantuitor al nostru. Putem pretinde ca avem siguranta iertarii, daca ne-am marturisit pacatele inaintea Lui, deoarece El a promis acest lucru in mod absolut. Insa daca vreau sa stiu daca voi primi o marire de salariu sau daca trebuie sa ma mut intr-un anume oras sau sa primesc o anumita slujba, Dumnezeu nu a facut promisiuni specifice vizavi de aceste lucruri. Sau daca doresc sa fiu vindecat de o anumita boala, Dumnezeu nu a facut nici o promisiune absoluta vizavi de aceasta, nicaieri in Scriptura si, prin urmare, nu putem sa fim specifici sau sa avem vreo pretentie. Deoarece, atunci cand venim inaintea lui Dumnezeu in rugaciune, trebuie sa ne apropiem reamintindu-ne cele doua reguli: reamintindu-ne cine este El si cine suntem noi. Reamintindu-ne ca vorbim cu Regele, cu Cel Care este Suveran. Noi suntem creaturile. El este Creatorul. Iar cand ne rugam Lui, ne rugam in mod politicos. Spunem: "Daca doresti, daca binevoiesti." In felul acesta venim inaintea lui Dumnezeu: "daca este voia Ta." Iar daca obiectam ca, in principiu, este o manifestare de necredinta sau de slaba credinta sa-I spui lui Dumnezeu: "Daca este voia Ta", atunci tocmai L-am defaimat chiar pe Domnul care ne-a invatat rugaciunea Tatal Nostru.

Deoarece, in momentele Sale de grea suferinta, El S-a rugat vizavi de voia lui Dumnezeu. Citim despre acest lucru in Evanghelia dupa Luca, capitolul 22, incepand cu versetul 39. Citim ca, imediat dupa Cina cea de Taina:

"Dupa ce a iesit afara, S-a dus, ca de obicei, in Muntele Maslinilor. Ucenicii Lui au mers dupa El.
40. Cand a ajuns la locul acela, le-a zis: "Rugati-va, ca sa nu cadeti in ispita."
41. Apoi S-a indepartat de ei ca la o aruncatura de piatra, a ingenuncheat si a inceput sa se roage,
42. zicand: "Tata, daca voiesti, departeaza paharul acesta de la Mine! Totusi, faca-se nu voia Mea, ci a Ta!"
Acum, imediat dupa aceasta rugaciune, facuta in agonia lui Isus din Ghetsimani, in versiunea lui Luca are loc un eveniment extraordinar, aproape bizar. Apoi El spune, "faca-se nu voia Mea, ci a Ta!",
citim in versetul 43 ca: "Atunci I s-a aratat un inger din cer, ca sa-L intareasca.
44. A ajuns intr-un chin ca de moarte si a inceput sa se roage si mai fierbinte; sudoarea I se facuse ca niste picaturi mari de sange, care cadeau pe pamant."

El a spus: "Totusi, faca-se nu voia Mea, ci a Ta!" si primul lucru care s-a intamplat a fost ca un inger a venit sa-L intareasca. Ingerul, mesagerul lui Dumnezeu. Ingerul a venit cu raspunsul la cerere: "Bea paharul!" Isus nu a spus: "Nu vreau sa fiu ascultator." Isus nu a spus: "Refuz sa Ma supun." Isus a spus: "Tata, daca este vreo alta cale ... . Daca este o alta posibilitate, as prefera-o pe aceea. Ceea ce Mi-ai pus inainte este mult mai infiorator decat Imi pot imagina. Sunt pe cale de a suporta teribilile patimi si sunt ingrozit. Insa daca acesta este lucrul pe care Tu il doresti, aceasta voi face. Nu voia Mea, ci a Ta, pentru ca voia Mea este sa fac voia Ta. Aceasta, mai mult decat orice."
Aceasta inseamna sa te rogi pentru voia lui Dumnezeu, prieteni. Nu pentru a primi ceea ce noi dorim, ci expresia suprema a credintei este sa te supui domniei lui Hristos. Suveranitatii lui Dumnezeu. In felul acesta, rugaciunea increderii, adevarata rugaciune a credintei, despre care vorbesc Scripturile, este rugaciunea care se increde in Dumnezeu in ceea ce priveste raspunsul, indiferent daca este da sau nu. Nu este o problema ce tine de credinta sa pretinzi, ca un hot, ceva ce nu se cuvine sa pretinzi. Ci, mai bine vii si-I spui lui Dumnezeu care este dorinta ta, Ii spui lui Dumnezeu ce este in inima ta, ca te increzi in El chiar daca spune nu. Pentru ca acesta este lucrul pe care Isus l-a facut. Voia Ta sa se faca.

Ganduri finale
Am mentionat ca textul care urmeaza rugaciunii lui Isus, "Faca-se voia Ta" este extraordinar deoarece primul lucru care ni se spune este ca ingerul a venit si L-a intarit. Astfel, am crede ca agonia sufletului Sau a fost alinata, ameliorata prin prezenta acelei fapturi ceresti trimisa sa-L slujeasca si sa-L intareasca. Insa dupa aceea ni se spune ca, o data cu venirea puterii adusa de inger, a venit si o intensificare a agoniei lui Hristos. O intensficare atat de profunda incat de pe fruntea Sa a inceput sa picure sudoare de sange.
Jonathan Edwards a spus ca aceasta intensificare a agoniei (Edward speculeaza aici) s-a datorat faptului ca, acum, El a realizat pe deplin care este voia lui Dumnezeu. De data aceasta, teama lui nu a mai fost aceea ca va avea de baut paharul. Aceasta era teama cu care s-a infatisat prima oara. De data aceasta, teama Sa a fost aceea ca nu va putea sa bea paharul. Aceea ca nu va fi in stare sa implineasca totul cu credinciosie. Ca nu va fi desavarsit in ascultarea pe care o datoreaza voii lui Dumnezeu. Insa a fost. Si a baut paharul pana la ultima picatura. Si, in acel moment, Isus nu ne-a dat cuvinte, pentru a ne arata cum sa ne rugam. Ne-a dat viata Sa, ca un exemplu de rugaciune ca voia lui Dumnezeu sa se faca, precum in cer, asa si pe pamant.