4. Sfinteasca-se Numele Tau

Sfinteasca-se Numele Tau

Continuand studiul despre rugaciunea Tatal nostru, ne readucem aminte ca atunci cand Isus le-a raspuns ucenicilor la intrebarea "Invata-ne, cum sa ne rugam?", El le-a dat de fapt un model de rugaciune, spunandu-le cu alte cuvinte: "Cand va rugati sa va rugati asa!".
Asadar, dati-mi voie sa incep astazi adresandu-va urmatoarea intrebare: Care sunt prioritatile vietii vostre de rugaciune? Ganditi-va cu atentie si analizati-va, punandu-va intrebarea: Care sunt lucrurile pentru care aveti tendinta sa va rugati in mod repetat? Care sunt subiectele pe care le reluati mereu si mereu in rugaciunile voastre? Ce anume este cel mai important pentru voi atunci cand veniti inaintea lui Dumnezeu in rugaciune?

O sa va rog sa retineti aceste lucruri si sa nu le uitati; acum insa ne vom uita din nou la invatatura lui Hristos despre rugaciune. El a spus: "Cand va rugati, sa va rugati astfel". In acel model de rugaciune pe care ni l-a dat, El ne-a sugerat sa ne rugam spunand: "Tatal nostru care esti in ceruri". Ne-am uitat pana acum la semnificatia acestei formule personale de adresare pe care Isus le-o da ucenicilor Sai. Apoi am trecut mai departe si am analizat structura rugaciunii Tatal nostru, observand ceea ce putem numi cererile. Oricine stie ce este aceea o cerere. Este acea bucatica de hartie pe care oamenii v-o aduc ca sa va puneti semnatura pe ea atunci cand doriti ca Guvernul sau Corpul de control al vreunei Asociatii sa schimbe o anumita lege - este o cerere pe care o elaborati si apoi va puneti semnatura pe ea. O cerere este o petitie, o rugaminte, o solicitare. Si atunci cand Isus ne da structura rugaciunii Tatal nostru, El ne lasa totodata modele specifice de cereri pe care sa le folosim in viata noastra de rugaciune.

Intrebarea pe care ne-o punem astazi este urmatoarea: Care este prima cerere pe care o intalnim in rugaciunea Tatal nostru? Care este primul lucru pentru care Isus ne spune sa ne rugam? Cu alte cuvinte, care sunt prioritatile pe care Isus le listeaza in acest exemplu de rugaciune? Aceasta este o intrebare pe care, de multe ori, o pierdem din vedere deoarece avem tendinta sa intelegem gresit acest aspect particular al rugaciunii Tatal nostru, considerandu-l parte din formula de adresare si nu o cerere ca atare. In realitate insa este o cerere. Iar acesta prima cerere este: "Sfinteasca-se Numele Tau". Aceasta deci este prima cerere din rugaciunea Tatal nostru. Si n-as avea cuvinte sa subliniez cat de important este pentru noi sa sesizam ce anume ne invata Isus despre rugaciune. Avem tendinta sa credem ca expresia Sfinteasca-se Numele Tau este o parte din formula de adresare Tatal nostru care esti in ceruri, Sfinteasca-se Numele Tau. Aceasta ar insemna: "Numele Tau este sfant" sau "Tu esti Tatal cel sfant din ceruri". Insa nu acesta este formatul rugaciunii. Nu este o simpla afirmatie care spune ca Numele lui Dumnezeu este sfant, ci este mai degraba o cerere; Isus spune de fapt: "O Tata, ma rog ca Numele Tau sa fie sfintit!", numele Tau sa fie privit ca un Nume sfant si tratat cu reverenta. Pentru ca ceea ce este sfintit, este ceea ce a fost pus deoparte, ceea ce a fost desemnat sa fie sfant sau sacru.

Va aduceti aminte de perioada cand am inceput lucrarea la radio? Stiti ca am inceput cu un program de invatatura intitulat "Reinnoieste-ti mintea!" - o serie de mesaje despre sfintenia lui Dumnezeu. Am inceput cu acestea dintr-un anume motiv. Noi eram convinsi ca scopul lui Ligonier era de fapt sa le comunice la cat mai multi oameni cu putinta despre sfintenia lui Dumnezeu si implicit despre toate aspectele care decurg de aici. Caci noi vedem in aceasta, tema centrala si motivul central al intregii Scripturi. Si gasesc ca este un lucru extrem de impresionant faptul ca atunci cand Isus invata Biserica cum sa se roage, primul lucru pentru care ne spune sa ne rugam este Numele lui Dumnezeu, care trebuie privit ca sacru.
Se pare ca acest lucru ne este cu totul strain in cultura prezenta, in contextul in care traim. Am gasi foarte putini oameni, ma gandesc, care ar sublinia pe o lista sfintenia Numelui lui Dumnezeu, privind-o ca pe o prioritate esentiala in rugaciunile de cerere ale oamenilor lui Dumnezeu si ale Bisericii. Pare aproape nefiresc in mediul in care traim faptul ca unui Nume I se acorda o asa mare atentie.
Nu stiu cum reactionati voi, dar eu m-as simti iritat daca oamenii mi-ar pronunta gresit numele. Totodata m-as simti stanjenit la gandul ca s-ar putea sa fiu ispitit de orgoliu si mandrie atunci cand oamenii mi-ar spune "Sprowl" sau "Sprool" in loc de "Sproul". Daca mi-ar pronunta gresit numele si mi-ar spune "Sprowl", le-as raspunde: "Spuneti-mi Sprowl si voi incepe sa marai". Numele meu Sproul rimeaza in limba engleza cu cuvantul Soul (care inseamna suflet). Deci adaugati la Soul literele pr. Cu siguranta fiecare dintre voi stie cum se simte atunci cand cineva ii pronunta numele gresit. Nu-i asa ca va deranjeaza? Dar de ce va deranjeaza? Deoarece va ganditi ca acea persoana nu va ia in serios. Ea nu are nici cel mai mic interes fata de mine ca si persoana, ca sa-mi pronunte numele corect si sa-l retina. Si ne simtim intr-un fel ignorati daca numele nostru este uitat sau pronuntat gresit, ba chiar incepem sa devenim iritati si complexati.

Ei bine, Dumnezeu nu incepe sa fie iritat in sensul in care noi ne simtim, adica El nu se supara si nu isi pierde demnitatea daca cineva nu-I pronunta Numele asa cum se cuvine. Isus insa face aceasta petitie in contextul larg al rugaciunii de cerere. Dupa aceasta petitie, iata ce urmeaza:


"Sfinteasca-se Numele Tau, Vie Imparatia Ta, Faca-se voia Ta precum in cer asa si pe pamant".
La celelalte petitii (Vie Imparatia Ta , Faca-se voia Ta precum in cer asa si pe pamant) ne vom uita mai tarziu. M-am intrebat adesea daca atunci cand a expus prioritatile rugaciunii, Isus a avut in minte un anume motiv pentru care le-a listat in aceasta ordine. Prima dintre toate este Sfinteasca-se Numele Tau; a doua - Vie Imparatia Ta; a treia - Faca-se voia Ta.
Desi aceste expresii se disting unele de altele, exista totusi o legatura foarte stransa intre ele. Ele sunt atat de strans relationate incat nu le putem separa nicidecum. Sunt convins ca desi ne rugam pentru manifestarea si victoria Imparatiei lui Dumnezeu si desi ne rugam ca voia lui Dumnezeu sa se faca in aceasta lume, cred ca aceasta poate deveni o rugaciune zadarnica, pentru ca nu putem nadajdui in victoria Imparatiei lui Dumnezeu in aceasta lume pana cand Numele Lui nu va fi privit ca sfant. Caci Imparatia lui Dumnezeu nu vine la oamenii care nu au reverenta fata de El. Voia lui Dumnezeu nu se implineste prin oamenii care nu-L privesc cu respect si adorare. Si astfel, inceputul evlaviei, inceputul transformarii vietii noastre si a societatii porneste odata cu atitudinea noastra si pozitia noastra fata de caracterul lui Dumnezeu.

Imi aduc aminte de perioada in care am devenit crestin. In acea vara lucram intr-o tabara de baieti. Unul din primele lucruri care mi s-au intamplat dupa ce am devenit crestin, cu referire la schimbarea comportamentului meu, a fost ca am incetat sa mai folosesc Numele lui Dumnezeu in vorbirea mea intr-un mod blasfemiator. Deasemenea si pe Isus L-am scos din vorbirea mea urata pentru ca nu puteam sa mai concep ca Numele lui Isus sa fie folosit intr-un asemenea mod in cliseele mele lingvistice. De ce am luat aceasta decizie? Pentru ca eram indragostit. Si incepusem sa am o profunda afectiune fata de Hristos, sa nutresc un adanc sentiment de gratitudine pentru Dumnezeu. Si astfel, toate cuvintele urate care-mi ieseau de pe buze atat de usor inainte de convertire, au disparut pur si simplu din vocabularul meu.
Un al doilea lucru pe care mi-l amintesc este ca m-a parasit acea atractie pe care o aveam fata de expresiile vulgare ale prietenilor mei. Mi-am dat seama insa ca atat prietenii mei, cat si consilierii din acea tabara, atunci cand foloseau Numele lui Dumnezeu si al lui Isus intr-un mod blasfemiator, nu realizau cu adevarat implicatiile vorbirii lor. Era ca un obicei pentru ei sa-si inceapa ziua spunand: "Ei bine, in aceasta zi Il voi apostrofa pe Dumnezeu ori de cate ori imi voi deschide gura". Era un fel de a fi al lor. Era un obicei. Era un mod inconstient de exprimare, exact ca in viata mea de dinaintea convertirii. De aceea imi venea foarte greu sa ii judec pentru ca si eu fusesem vinovat multi ani de aceleasi lucruri, ca si ei.
Dar cu cat studiam mai mult aceasta chestiune cu atat ma ingrozeam mai tare gandindu-ma la faptul ca aceasta practica este atat de obisnuita in cultura noastra. La televizor am observat ca au inceput sa se schimbe in mod radical standardele fata de limbajul folosit. La postul national de televiziune se permite un limbaj din ce in ce mai scazut din punct de vedere moral. Deasemenea, in cinematografe, aceasta forma vulgara de exprimare este acum legitima si legala. Oricum, pe postul national de televiziune, au mai ramas totusi anumite standarde. Este inca interzis un anume limbaj erotic. Imi amintesc ca acum 25 de ani nu era permis sa se foloseasca pe postul national, cuvantul virgin, deoarece era prea sugestiv din punct de vedere sexual pentru un post de televiziune. Dar a trecut mult timp de atunci, nu-i asa?
Un aspect important pe care l-am observat este ca, atunci cand este vorba de Numele lui Dumnezeu, totul este permis. Au interzis anumite expresii erotice dar au considerat ca nu este nevoie sa puna interdictii cu privire la limbajul blasfemiator la adresa lui Dumnezeu. Am urmarit odata o emisiune timp de o jumatate de ora si am putut retine 58 de momente in care Numele lui Dumnezeu era tratat cu orice altceva numai cu reverenta nu. Nu mi s-a parut insa nimic neobisnuit. Era ceva normal pentru ei.
Cu cativa ani in urma, am citit un articol in care era relatata intamplarea unui sofer de camion din Maryland care a fost arestat pentru betie si dezordinea linistii publice. Si pentru ca a abuzat verbal ofiterii de politie (la acea vreme politia il preda pe vinovat magistratului, ca sa fie arestat pentru infractiune) acestia au fost atat de furiosi incat i-au spus magistratului sa-i dea pedeapsa maxima. Cand magistratul s-a uitat sa vada ce spune legea statului Maryland in astfel de cazuri, a observat ca pedeapsa maxima pe care i-o putea acorda acestui sofer de camion pentru infractiunea savarsita, era de aproximativ 100 $ si 30 de zile de inchisoare. Dar apoi, consultand legea cu privire la apostrofarea persoanelor in public, a constatat ca acesta mai trebuie sa primeasca inca 30 de zile de inchisoare plus inca 100 $, deoarece in momentul in care a fost arestat i-a abuzat verbal pe politisti, blasfemiind Numele lui Dumnezeu.
Ei bine, aceasta intamplare a fost relatata nu intr-un articol dintr-un ziar, cum am crezut cu un moment in urma, ci imi aduc aminte acum ca era intr-o revista care aparea lunar. Ei aveau un editorial pe marginea acestui incident, in care aduceau grave acuzatii impotriva vechilor legi puritane, considerate de ei stricte, inguste, si care inca sunt impuse cu forta in cultura noastra moderna si sofisticata. Si erau furiosi la culme, neputand concepe ca in ziua de azi, cetateanul american care foloseste in mod public cuvinte blasfemiatoare la adresa lui Dumnezeu, este pedepsit cu legea.

Ganditi-va insa la urmatorul lucru: cred ca acel sofer de camion s-a bucurat ca nu a trait in perioada vechiului Israel. Pentru ca ceea ce l-a costat pe el acum, si anume 30 de zile de inchisoare si 100 $, l-ar fi costat viata acum 3000 de ani. Ceea ce mai putem observa este ca noi traim intr-o lume cu susul in jos, lume in care valorile culturii de astazi sunt total diferite de valorile expuse de perspectiva biblica. In Israel, ceea ce conta foarte mult, era cum anume un om I se adresa lui Dumnezeu.
Unul din jocurile pe care le joc su studentii mei de la seminar are la baza urmatoarea intrebare: "Daca ati avea ocazia sa scrieti o noua constitutie pentru Statele Unite ale Americii si ar trebui sa elaborati din nou primele 10 principii de baza ca sa incepeti un nou guvern, care ar fi lucrurile pe care le-ati scrie? Poate ati include o lege care sa protejeze sanctitatea vietii umane interzicand crima. Sau poate veti avea o lege care sa protejeze proprietatea privata oprind astfel furturile sau furtisagurile. Ma intreb oare cati dintre voi ati ignora o lege despre cinstirea parintilor sau o lege impotriva poftei. Poate cel mai surprinzator lucru pentru cineva astazi, atunci cand este vorba despre elaborarea unui document legal, ar fi sa gaseasca un guvern care sa fi inclus in primele sale 10 legi o lege privind protejarea modului in care este folosit Numele lui Dumnezeu in vorbirea de zi cu zi.
Cand Dumnezeu a facut un asemenea lucru, cand Dumnezeu a ales niste oameni si a facut din ei o mare natiune, El a creat un fundament pentru acea societate sfanta, incluzand in primele zece porunci o lege cu privire la modul in care era folosit Numele Sau: "Sa nu iei in desert Numele Domnului, Dumnezeul tau! (sau "Sa nu folosesti nesabuit Numele Domnului, Dumnezeul tau!")
Scopul nostru astazi nu este sa comentam pe marginea acestei legi, pentru ca ceea ce spune ea inseamna cu mult mai mult decat a-ti bate joc folosind Numele lui Dumnezeu cum vrei, in injuraturi sau tot felul de glume proaste. Ea are de-a face si cu modul in care folosim Numele lui Dumnezeu cand depunem marturie atunci cand intram intr-un legamant sau cand facem un juramant. Ceea ce este esential sa intelegem, este faptul ca, in acea perioada cand s-a dat interdictia, exista o enorma preocupare ca Numele lui Dumnezeu sa fie considerat sfant si sa fie respectat.
Acest lucru constituia o prioritate in Israel. Chiar si in prezent, am avut studenti evrei care, atunci cand isi scriau eseurile la examen, foloseau prescurtarea "D-u" ori de cate ori trebuiau sa scrie cuvantul "Dumnezeu". Il priveau cu atata reverenta incat nici macar nu doreau sa scrie complet acest Nume, de teama sa nu-l intrebuinteze gresit. Era ceva sacru pentru ei, lucru specific culturii si istoriei lor.

Dar acest lucru era o prioritate nu numai pentru Israel ci si pentru Isus, si inca o prioritate extrem de importanta. Era atat de importanta incat, atunci cand Si-a invatat Biserica cum sa se roage, a zis: "Atunci cand veniti in rugaciune, primul lucru pentru care doresc sa va rugati este sfintirea Numelui Tatalui Meu". Pentru ca aceasta este baza oricarui lucru. Comportamentul nostru, modul in care ne traim viata inaintea lui Dumnezeu, este determinat de atitudinea noastra fata de Dumnezeu si perspectiva noastra fata de ce este El. Nu poate exista inchinare, adorare si ascultare care sa curga din inima daca nu exista reverenta fata de Numele lui Dumnezeu. De ce? Pentru ca exista un mare adevar care nu poate fi ignorat, si anume: cum este posibil ca cineva sa aiba un mare respect pentru Dumnezeu, o reverenta autentica, o teama sfanta in relatie cu Dumnezeu, si in acelasi timp sa foloseasca in mod nesabuit Numele Lui in vorbirea lui zilnica.
Ceea ce spune Isus aici nu reprezinta o interdictie a incantatiilor magice sau o negare a puterii cuvintelor, ci El pur si simplu se refera la faptul ca, modul in care noi ne relationam la Numele lui Dumnezeu reflecta izbitor adevarata stare a inimilor noastre cu privire la atitudinea noastra fata de Dumnezeu Insusi. Daca nu avem respect fata de Numele Lui, aceasta demonstreaza cat se poate de clar ca nu avem respect fata de El Insusi. Prin urmare, atunci cand Isus spune ca ar trebui sa ne rugam ca Numele lui Dumnezeu sa fie sfintit, El ne spune de fapt ca ar trebui sa-L privim pe El Insusi ca fiind sfant.

Cuvinte de incheiere
Dati-mi voie sa va intreb cum folositi Numele lui Dumnezeu in vorbirea voastra zilnica. Analizati-va si puneti-va apoi urmatoarea intrebare: ce va spune acest lucru despre starea sufletului vostru? Ce va spune acest lucru despre inclinatia inimii voastre si despre atitudinea inimii voastre fata de maretia lui Dumnezeu? Credeti-ma ca este cel mai bun barometru prin care ne testam si masuram propriile noastre sentimente launtrice fata de Dumnezeu. Nu ne putem amagi spunandu-ne, "dar noi mergem la biserica, dam zeciuiala, participam la activitatile bisericii", pentru ca buzele noastre intotdeauna ne tradeaza. Gurile noastre varsa afara cele mai ascunse atitudini cu privire la Dumnezeu. Puneti-va intrebarea pe care v-am adresat-o si vedeti daca intr-adevar aveti o reala reverenta pentru El.